Aprovizionarea cu marfuri a societatii. Deductibilitatea combustibilului. Diurna

Raspuns: Din punct de vedere al impozitului pe venit contravaloarea hranei acordata gratuit angajatilor este considerata avantaj si asimilata salariilor in vederea impunerii, in conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3) lit. b) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Pct. 74 din Titlul III al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal stabileste ca veniturile in natura, precum si avantajele in natura primite cu titlu gratuit sunt evaluate la pretul pietei la locul si data acordarii avantajului. Avantajele primite cu plata partiala sunt evaluate ca diferenta intre pretul pietei la locul si data acordarii avantajului si suma reprezentand plata partiala.

Conform pct. 109 drepturile salariale acordate in natura, precum si avantajele acordate angajatilor se evalueaza conform pct. 74-76 si se impoziteaza in luna in care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor si avantajelor in natura primite de angajat se vor anexa la statul de plata.
Asadar, contravaloarea hranei acordata gratuit angajatilor se include in veniturile din salarii si se impoziteaza conform prevederilor art. 57 din Codul fiscal, in luna in care sunt primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii avantajului in natura primit de angajati se vor anexa la statul de plata.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe venit, astfel cum dispune art. 55 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, drepturile de hrana acordate de angajatori angajatilor, in conformitate cu legislatia in vigoare in a caror categorie se includ potrivit pct. 82 din Normele metodologice de aplicare a acestui articol:

- alocatiile zilnice de hrana pentru activitatea sportiva de performanta, interna si internationala, diferentiata pe categorii de actiuni;
- contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea alimentatiei de efort necesare in perioada de pregatire;
- drepturile de hrana in timp de pace, primite de personalul din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala;
- alte drepturi de aceasta natura primite potrivit actelor normative specifice, cum ar fi: alocatia de hrana zilnica pentru personalul navigant si auxiliar imbarcat pe nave; alocatia zilnica de hrana pentru consumurile colective din unitatile bugetare si din regiile autonome/societatile comerciale cu specific deosebit; alocatia de hrana acordata donatorilor onorifici de sange; alocatia de hrana pentru consumurile colective din unitatile sanitare publice si altele asemenea.

In ceea ce priveste contributiile sociale, conform art. 296 indice 4 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, baza lunara de calcul al contributiilor sociale individuale obligatorii o reprezinta veniturile din salarii, in bani si/sau in natura, obtinute in baza contractului individual de munca.
Pct. 9 din Normele metodologice date in aplicarea acestui articol de lege stabileste ca veniturile care se includ in castigul brut realizat din activitati dependente, care reprezinta baza lunara de calcul al contributiilor sociale individuale obligatorii, sunt cele prevazute la art. 296 indice 4 din Codul fiscal, care se completeaza cu prevederile pct. 68 din Normele metodologice de aplicare a titlului III din Codul fiscal, date in aplicarea art. 55 alin. (1) si (2) din Codul fiscal, mai putin veniturile asupra carora nu exista obligatia platii contributiilor sociale potrivit reglementarilor generale si specifice fiecarei contributii sociale, precum si celor din legislatia privind asigurarile sociale.
Art. 296 indice 15 lit. p) pct. 3 din Codul fiscal exclude din baza de calcul al contributiilor sociale hrana acordata potrivit legii. Consideram ca se incadreaza aici acele cazuri in care dreptul salariatilor sau al persoanelor care realizeaza venituri asimilate salariilor la acordarea hranei sau a contravalorii acesteia este stabilit printr-un act normativ.
In alte situatii, contravaloarea hranei acordata salariatilor va intra in baza de calcul al contributiilor sociale aferente veniturilor salariale.

In ceea ce priveste diurna, mentionam ca legiuitorul a reglementat dreptul la diurna (indemnizatie de deplasare) numai pe durata delegarii si detasarii (art. 46 alin. (4) si art. 44 alin. (2) din Codul muncii. In situatia expusa, salariatul nu este delegat sau detasat pentru a avea dreptul la indemnizatia de deplasare. Astfel, locul de munca al salariatul nu este fix astfel incat apreciem ca acesta poate beneficia de prestatii in bani sau in natura pentru mobilitate in baza art. 25 alin. (1) din Codul muncii, venit ce intra in baza de calcul al impozitului pe venit si al contributiilor sociale.

Conform art. 21 alin. (4) lit. l) din Codul fiscal nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu exceptia prevederilor titlului III. Per a contrario, cheltuielile incluse in veniturile salariale si impozitate conform art. 57 din Codul fiscal sunt deductibile integral la determinarea profitului impozabil.

In ceea ce priveste cheltuielile cu combustibilul, conform art. 21 alin. (4) lit. t) din Codul fiscal nu sunt deductibile 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice, cu o masa totala maxima autorizata care sa nu depaseasca 3.500 kg si care sa nu aiba mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzand si scaunul soferului, aflate in proprietatea sau in folosinta contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situatiile in care vehiculele respective se inscriu in oricare dintre urmatoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenta, servicii de paza si protectie si servicii de curierat;
2. vehiculele utilizate de agentii de vanzari si de achizitii;
3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plata, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plata, inclusiv pentru inchirierea catre alte persoane sau pentru instruire de catre scolile de soferi;
5. vehiculele utilizate ca marfuri in scop comercial.

Astfel, daca autoturismul nu este utilizat exclusiv in scopul activitatii economice ori in activitatile exceptate, sunt deductibile 50% din cheltuielile cu combustibilul utilizat pentru aprovizionarea cu marfa a societatii. Pentru aceasta insa apreciem ca autoturismul trebuie sa se afle in folosinta societatii in baza unui contract de cedare a folosintei bunului (comodat, inchiriere s.a.).