Taxele si impozitele, in lupta cu IMM-urile. Ce ar trebui sa se schimbe, de fapt, ca firmelor sa le fie mai bine?

Chiar daca in ultimii doi ani in Romania a devenit mai facila plata taxelor, prin reducerea frecventei platilor acestora de la trimestrial la semestrial, tara noastra se afla in continuare la finalul clasamentului in ceea ce priveste costurile si usurinta de a plati darile catre stat, potrivit Raportului Doing Business, realizat in acest an de World Bank si IFC. Din perspectiva acestui indicator, documentul citat ne plaseaza in 2014 pe locul 134 (din 189 de tari analizate), ceea ce inseamna ca mediul fiscal este in continuare neprietenos, antreprenorii din tara noastra pierzand mai mult timp si mai multi bani pentru crearea si cresterea unei afaceri.

Fiscalitatea este unul dintre factorii majori in decizia unui antreprenor de a investi intr-o afacere deoarece reprezinta un cost permanent, de neocolit, indiferent de tipul sau marimea acestei afaceri.

Un studiu al Bancii Mondiale din 2005 puncteaza principalele 14 cauze de ingrijorare cu care se confrunta mediul de afaceri in momentul luarii unor decizii investitionale. Dintre acestea, nivelul impozitarii este pozitionat pe locul trei, iar domeniul reglementarii si administrarii fiscale pe sapte.

Privit asa, sistemul fiscal ar trebui sa fie, deci, cat mai echilibrat, simplu si stabil, pentru a permite societatilor sa isi planifice strategii pe termen lung si sa isi conduca activitatile de zi cu zi cat mai coerent.
Fiscalitatea, o povara mai mare decat pot duce IMM-urile romanesti

Privita in context european, povara impozitelor directe asupra companiilor este, in Romania, una dintre cele mai reduse din spatiul comunitar. In ciuda acestui fapt, fiscalitatea este perceputa de antreprenorii romani ca fiind impovaratoare, in conditiile in care mai bine de 57% din IMM-urile existente in momentul de fata sunt doar intreprinderi de subzistenta, care permit asigurarea unui oarecare nivel de trai numai proprietarului afacerii si familiei acestuia.

Necorelarea dintre nivelul taxelor si impozitelor si capacitatea de plata a contribuabililor face ca evaziunea fiscala sa atinga cote alarmante, din moment ce un intreprinzator, care nu castiga suficient pentru a-si acoperi nevoile de business si personale, va fi tentat sa nu isi plateasca taxele.

Cei mai multi antreprenori nu reclama doar numarul mare de taxe ce trebuie platit catre stat sau cuantumul acestora, ci si modul lor haotic de aplicare, ceea ce creste exponential si costurile necesare conformarii fiscale, care se adauga platilor efective ce trebuie facute catre autoritati.
Impozitul pe profit: Cota unica, un beneficiu cu o aplicarea dificila

Introducerea cotei unice de impozitare de 16% a fost, de departe, una dintre cele mai bune masuri fiscale luate dupa 1989. Reglementarea ei unitara, alaturi de celelate impozite, intr-un singur text de lege (Codul fiscal) a fost de asemenea cat se poate de utila si binevenita.

Cu toate acestea, legislatia fiscala aferenta impozitului pe profit este in continuare complicata, continand reglementari ambigue, o multime de exceptii si norme de aplicare prea putin coerente.

Mai mult decat atat, consultantul fiscal George Niculescu atragea atentia ca, din cauza prevederilor fiscale introduse in ultimii ani, firmele platesc doar teoretic un impozit pe profit de 16%.

"Am incercat sa vedem in ce masura exista aceasta cota unica de 16%, cautand prin Codul fiscal aplicarea acesteia. Am citit ca, in ceea ce priveste impozitul pe profit firmele din Romania platesc 16% impozit. Da, am inteles asta, dar intre timp cheltuielile nedeductibilie sau deductibile limitat (vezi benzina, leasing etc.) s-au modificat , astfel incat cota s-a transformat din 16% in aproximativ 22%, subtil si fara prea mari batai de cap (parca era 25% daca imi amintesc eu bine inainte de 2007)", scria Niculescu, la mijlocul lunii iulie, intr-un articol publicat pe pagina de Linkedin.

Tendinta a fost remarcata, inca din 2009, si de consultantii fiscali de la Deloitte, care apreciau intr-un raport din acel an, ca largirea bazei de impunere atrage in mod direct cresterea ratei efective de impozitare.

"Un calcul simplu arata ca ajustarea profitului contabil prin neacordarea deductibilitatii unui numar semnificativ de cheltuieli poate modifica cota efectiva la aproximativ 20-25%", precizau specialistii Deloitte in raportul amintit, intocmit pe baza parerilor a 130 de directori financiari si experti fiscali vizavi de functionarea sistemului fiscal.
Taxa pe valoare adaugata, un izvor permanent de contradictii

TVA este poate cel mai problematic aspect cu care se confrunta antreprenorii romani in relatia cu autoritatile. Cota standard de TVA este in prezent de 24%, existand alte doua cote reduse, respectiv 9%, aplicabila in general pentru servicii hoteliere, carti, reviste, produse de panificatie, si 5%, aplicabila in anumite conditii pentru livrarea de locuinte.

Valoarea acestei taxe, una dintre cele mai ridicate din UE, nu este singurul neajuns (doar Islanda, Ungaria, Suedia, Norvegia si Danemarca ne depasesc). Si aplicarea TVA este foarte dificila in tara noastra din cauza complexitatii legislatiei care o reglementeaza. Lipsa unor prevederi clare si a unor interpretari oficiale standard cu privire la tratamentul fiscal aplicabil in anumite situatii specifice fac ca, in materie de TVA, conformarea firmelor sa fie extrem de greoaie.

Data fiind aceasta situatie, antreprenorii cu afaceri mici isi pun probleme serioase in ceea ce priveste oportunitatea inregistrarii in scopuri de TVA. Desi calitatea de platitor de TVA aduce si cateva beneficii in situatii specifice, ea presupune si multa bataie de cap, aducand cu sine obligatii declarative complexe.

Asadar, merita sa te inregistrezi ca platitor de TVA, daca ai o mica afacere?

Ca regula generala, orice persoana impozabila stabilita in Romania care efectueaza activitati economice taxabile trebuie sa solicite inregistrarea in scop de TVA, a declarat, pentru AvocatNet.ro, Alin Negrescu, senior manager Tax, in cadrul KPMG, in luna noiembrie a anului trecut.

Totusi, intreprinzatorii care isi infiinteaza o firma pot decide daca se inregistreaza sau nu in scop de TVA, insa trebuie sa tina cont de anumite conditii.

Astfel, societatile nou infiintate trebuie, in principiu, sa solicite inregistrarea in scop de TVA daca au o cifra de afaceri anuala de cel putin 220.000 lei. In schimb, pentru societatile a caror cifra de afaceri anuala este sub acest plafon, inregistrarea in scop de TVA este optionala, aplicandu-se un regim special de scutire.

"Asadar, in cazul intreprinzatorilor aflati la inceput de drum, care doresc infiintarea unei noi societati, inregistrarea in scop de TVA trebuie analizata in principal din perspectiva cifrei de afaceri pe care estimeaza ca o vor realiza, dar si prin prisma naturii operatiunilor pe care le deruleaza", a subliniat Alin Negrescu.

Concret, acestia ar trebui sa tina cont de aspectele urmatoare:

• componenta/structura clientelei (cui se adreseaza - persoanelor fizice sau juridice);
• volumul si natura achizitiilor destinate desfasurarii activitatii (in special pentru a estima impactul exercitarii dreptului de deducere a TVA);
• costurile administrative care ar fi generate de indeplinirea obligatiilor declarative privind TVA;
• planurile de dezvoltare pe termen scurt si mediu.

Desi legislatia in vigoare prevede ca societatile nou infiintate trebuie sa solicite inregistrarea in scop de TVA doar daca inregistreaza o cifra de afaceri anuala de cel putin 220.000 lei, exista insa numeroase cazuri exceptionale in care o societate poate fi obligata sa se inregistreze in scop de TVA, indiferent de cifra de afaceri.

"De exemplu, obligativitatea inregistrarii intervine in cazul efectuarii de achizitii intracomunitare de bunuri in valoare de cel putin 10.000 de euro pe parcursul unui an calendaristic, achizitii de servicii intracomunitare sau prestari de servicii intracomunitare efectuate de catre respectiva societate", ne-a precizat Alin Negrescu.

In cazul in care o societate opteaza pentru inregistrarea in scop de TVA, atunci trebuie sa tina cont de faptul ca odata ce este inregistrata, pretul bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate va trebui sa includa si taxa pe valoarea adaugata, ne-a precizat specialistul KPMG.

Potrivit expertului citat anterior, acest lucru poate constitui un dezavantaj pentru o societate ai carei clienti sunt indeosebi persoane fizice pentru care orice TVA adaugat la pretul bunurilor si/sau serviciilor achizitionate constituie un cost suplimentar.

Avantajele firmelor inregistrate in scopuri de TVA

Firmele care se inregistreaza in scop de TVA beneficiaza de dreptul de deducere a taxei aferente achizitiilor efectuate, comparativ cu o societate neinregistrata pentru care orice TVA aferenta achizitiilor sale constituie un cost.

Ca regula generala, o societate inregistrata in scop de TVA isi poate exercita dreptul de deducere a TVA aferente achizitiilor efectuate si care sunt destinate a fi utilizate pentru activitatea economica, si respectiv, are obligatia de a colecta TVA pentru tranzactiile efectuate, desigur, in cazul in care nu se aplica nicio scutire prevazute de lege, a adaugat aceeasi sursa.

"La sfarsitul fiecarei perioade fiscale (care poate fi luna sau trimestrul in cazul unei cifre de afaceri anuale de sub 100.000 de euro), prin decontul de TVA se determina fie suma TVA care trebuie achitata, in cazul in care TVA colectata este mai mare decat TVA deductibila, fie suma TVA de rambursat, in cazul in care suma TVA deductibila depaseste TVA colectata. Suma reprezentand TVA de rambursat poate fi solicitata la rambursare sau aceasta poate fi preluata in deconturile urmatoare pana la stingerea integrala a acesteia", a declarat specialistul KPMG.

De asemenea, un alt avantaj pe care o societate inregistrata in scop de TVA il are comparativ cu o societate neinregistrata este legat de achizitii intracomunitare de bunuri, acolo unde o societate inregistrata in scop de TVA va putea primi o factura fara TVA si va inregistra TVA datorata in Romania prin mecanismul de taxare inversa care presupune o simpla inregistrare/declarare atat a TVA deductibile, cat si a TVA colectate, a adaugat Adrian Negrescu.

In schimb, o societate, care nu este inregistrata in scop de TVA si care nici nu ar avea obligatia inregistrarii ca urmare a achizitiei intracomunitare de bunuri efectuate, va primi o factura cu TVA din statul membru al furnizorului, aceasta taxa constituind un cost suplimentar.

Rambursarea TVA sau despre timpul fara unitate de masura

In Romania, rambursarile de TVA reprezinta inca un proces anevoios. Banii pot fi primiti de contribuabil numai dupa o inspectie a autoritatilor fiscale, iar in practica procedura ajunge sa dureze cateva luni sau chiar un an.

"Din cauza personalului insuficient la nivelul administratiilor financiare, inspectia fiscala in vederea rambursarii de TVA incepe cel devreme la doua luni dupa data depunerii decontului (deci cu mult dupa expirarea termenului de 45 zile prevazut de lege pentru solutionarea acestuia)", explica pentru AvocatNet.ro avocatul Luisiana Dobrinescu, de la casa de avocatura Dobrinescu Dobrev, unul dintre cei mai bine cotati experti romani in TVA.

"De asemenea, procedurile de inspectie fiscala presupun de cele mai multe ori efectuarea de controale incrucisate, care atrag dupa sine suspendarea inspectiei fiscale si, implicit, a solutionarii decontului. Daca este nevoie de control incrucisat in afara Bucurestiului si a judetului Ilfov, ne putem astepta la suspendari de minimum 6 luni. Drumul unei simple adrese intre doua autoritati fiscale locale poate atinge si el recorduri interesante, care evident impacteaza negativ durata procesului de recuperare in sine", a adaugat sursa citata.

Totusi, ultimele luni au adus doua noutati esentiale in desfasurarea procedurii de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, care pot fi considerate, fara nicio indoiala, beneficii importante pentru contribuabili.

Mai exact, in luna martie a acestui an, Guvernul a modificat Codul de procedura fiscala astfel incat rambursarea de TVA pentru cei care solicita sume mai mici de 45.000 de lei sa se poata face cu inspectie fiscala ulterioara. Practic, acesti contribuabili isi vor primi intai banii si abia apoi vor fi supusi inspectiei fiscale.

Modificarea a venit dupa ce, la finalul lui 2013, ANAF a fost obligata in 2013 atat de Curtea Europeana de Justitie (CEJ), cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), sa plateasca dobanzi contribuabililor din cauza faptului ca a intarziat cu rambursarea TVA. Despre ambele cazuri, AvocatNet.ro a scris aici si aici.

Ca urmare a deciziilor celor doua instante, autoritatile fiscale sunt obligate sa acorde dobanzi contribuabililor atunci cand, din orice motive, intarzie in rambursarea TVA datorata acestora, fata de termenul prevazut de lege, a precizat, intr-un articol publicat in 2013 de AvocatNet.ro, Dan Dascalu, Partener D&B David si Baias.

"Ca efect al acestei hotarari suntem de parere ca nicio autoritate din Romania, fie administrativa, fie judecatoreasca, nu mai poate nega sau contesta o astfel de intarziere. (...) Orice contribuabil care se va afla intr-o pozitie in care primeste cu intarziere TVA fata de termenul legal poate sa invoce principiul de interpretare a dreptului comunitar din aceasta hotarare (n.r. hotararea CEJ), iar instantele de judecata din Romania, cat si cele din alte State Membre, daca ar fi confruntate cu asemenea cazuri, ar trebui sa ignore orice fel de subterfugii juridice invocate de organele fiscale pentru a nu achita dobanzile datorate", a punctat atunci Dan Dascalu.

Astfel, pentru a primi dobanda in cazul intarzierii rambursarii TVA, in esenta, contribuabilul depune la organul fiscal o cerere de acordare a dobanzilor, pe care o motiveaza in fapt, arata in ce situatie se afla, si in drept, invoca dispozitiile legislatiei relevante si depune in sustinerea sa probele necesare, a adaugat aceeasi sursa.
Impozitarea salariilor in Romania, printre cele mai mari din UE

Romania s-a plasat anul trecut pe locul 7 in Uniunea Europeana in ceea ce priveste cheltuielile cu forta de munca fata de suma neta incasata de un angajat.

Calculele facute de Molinari Economic Institute privind povara fiscala pentru un lucrator in tarile membre UE au aratat ca pentru fiecare euro ajuns la acesta patronul are cheltuieli de 1,83 euro, daca achita intocmai toate taxele si impozitele prevazute de lege.

Inaintea noastra in topul incarcarii fiscale a fortei de munca se mai afla, de exemplu, Franta (2,16 euro), Germania (2 euro) , Italia (1,94 euro) sau Ungaria (1,97 euro).

Potrivit unui articol publicat de platforma cursdeguvernare.ro, reducerea cu cinci puncte procentuale a contributiilor de asigurari sociale din partea angajatorului, anuntata pentru toamna acestui an, de la 20,8% la 15,8%, ar avea ca efect diminuarea de la 1,83 euro la 1,76 euro a cheltuielilor pentru plata unui euro catre angajat.

CONTRIBUTII DATORATE DE ANGAJATORI IN 2014

Contributia la pensii (CAS)
Conditii normale de munca - 20,8%
Conditii deosebite de munca - 25,8 %
Conditii speciale de munca – 30,8%
Contributia la somaj - 0,5%
Contributii la sanatate (CASS) - 5,2%
Contributie de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale (diferentiata in functie de clasa
de risc) - cuprinsa intre 0,15% - 0,85%
Contributie la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale – 0.25%

Pe langa nivelul mare de taxare aplicat muncii, Romania se mai confrunta si cu o alta problema la acest capitol: cadrul legislativ al contributiilor sociale este reprezentat de o multitudine de legi si reglementari distincte pe fiecare categorie de contributie.

Desi contributiile sociale au fost preluate integral in Codul fiscal in 2012, pentru o abordare unitara, noile prevederi referitoare la acestea nu sunt corelate in totalitate cu cele ale legilor special, ceea ce ii impiedica de multe ori pe contribuabili sa stie cu precizie ce au de facut pentru a se conforma atat legislatiei fiscale, cat si celei specifice (asigurari sociale, de sanatate etc).
Controversatele taxe locale

In raportul Deloitte amintit la inceputul acestui articol, specialistii companiei ajungeau la concluzia ca impozitele si taxele locale provoaca si ele numeroase controverse in mediul de afaceri.

Potrivit documentului, companiile care opereaza filiale si sucursale la nivel national manifesta o reala nemultumire fata de sistemul de autonomie locala de stabilire si perceptie a darilor, cu atat mai mult cu cat indeplinirea obligatiilor fiscale locale implica alocarea de personal si resurse administrative semnificative.

Studiul Deloitte consemna existenta unor taxe absurde, cum ar fi "taxa de liniste si siguranta" care este perceputa in functie de suprafata spatiului comercial folosit, "taxa de salubrizare", platita in functie de numarul de angajati (care, la randul lor, platesc si individual aceasta taxa) sau taxa speciala pentru sustinerea financiara a culturii si sportului.

Un alt punct sensibil, precizat in document, este obligatia contribuabililor de a reevalua imobilele la un interval de maximum trei ani de zile. In practica, aceasta cerinta nu poate fi indeplinita de multe companii, din cauza constrangerilor de politica contabila sau a celor legate de resursele umane si financiare implicate. Cu toate acestea, nerespectarea acestei obligatii atrage automat plata unui impozit semnificativ mai mare.

Opinia generala a celor 130 de respondenti la studiul Deloitte era ca sistemul impozitelor locale este netransparent si, poate, cel mai dificil in materie de interpretare, autoritatile locale si cele centrale fiind de cele mai multe ori in disonanta.
Parafiscalitatea, redusa recent, efectele intarzie sa apara

Daca luam in considerare parafiscalitatea din Romania, adica toate taxele care nu se regasesc in Codul fiscal, avem masura climatului neprietenos pe care tara noastra il creeaza pentru mediul de afaceri, mai ales in contextul unei situatii economice incerte.

Acest lucru se traduce in costuri crescute cu conformarea, dar si intr-o perceptie putin favorabila asupra climatului investitional.

La nivelul parafiscalitatii, situatia s-a imbunatatit in ultima vreme, insa este departe de a fi una optima. In 2014, nu mai departe de acum cateva saptamani, Guvernul a decis eliminarea sau comasarea a aproape 100 de taxe si tarife fiscale, din cele 250-300 existente la nivelul aparatului de stat, potrivit estimarilor facute de expertii in fiscalitate. (Puteti citi aici taxele si tarifele eliminate sau comasate)

Masura ar trebui sa reduca, potrivit ministrului Finantelor Ioana Petrescu, atat sumele platite de contribuabili catre stat, cat si timpul petrecut la ghisee. Totusi, specialistii contactati de AvocatNet.ro nu sunt de aceeasi parere, precizand ca au fost eliminate mai degraba taxe cu costuri ridicate de administrare, ca de exemplu pentru emiterea de avize, autorizatii si acreditari, dar cu incasari nesemnificative.
Solutii reale pentru reducerea poverii fiscale

In ultima perioada de timp reducerea poverii fiscale a fost incurajata prin masuri coerente precum introducerea legislatiei de holding sau introducerea unor prevederi privind profitul reinvestit, ce se estimeaza ca vor avea efecte pozitive semnificative asupra mediului de afaceri, este de parere Alin Lazar, care considera ca reducerea poverii fiscale este de dorit intrucat rezulta in stimularea mediului de afaceri prin eliberarea de fonduri ce pot fi utilizate in alte moduri de catre companii si populatie.

Pe de alta parte, impozitul pe constructii (despre care puteti citi aici mai multe informatii) a avut un efect opus, contribuind la cresterea poverii fiscale resimtite in mod disproportionat de catre anumiti agenti economici, a mai spus aceeasi sursa.

Povara fiscala poate fi redusa prin diminuarea cotelor de impozitare sau prin reducerea bazei de impozitare, a subliniat specialistul.

"Avand in vedere faptul ca avem una dintre cele mai pronuntate poveri fiscale asupra muncii la nivel european, in ceea ce priveste reducerea bazelor de impozitare ar putea fi introduse masuri care prevad scutirea de la impozitare a veniturilor din salarii sub un anumit prag sau marirea deducerii personale acordate pentru persoanele din intretinerea salariatilor. De asemenea, ar trebui considerata si plafonarea bazei de calcul pentru contributiile de asigurari sociale de sanatate", a explicat Alin Lazar.

In ceea ce priveste reducerea cotelor de impunere, specialistul de la Biris Goran considera oportuna reducerea poverii fiscale prin reducerea cotelor de contributii de asigurari sociale, atat la angajat, cat si la angajator, dar si prin reducerea cotei standard de TVA.

Diminuarea cotelor de impunere si plafonarea bazei de calcul pentru CASS nu sunt singurele propuneri enuntate de specialisti pentru imbunatatirea sistemului de taxe. Transparentizarea acestui sistem a devenit si ea o necesitate, nu doar un deziderat.
Micsorarea contributiilor vs. scaderea TVA. Ce ne avantajeaza mai mult?

Adrian Teampau, manager Taxe Indirecte, Deloitte Tax, explica pentru AvocatNet.ro, intr-o discutie din 2012, ca, inainte de toate, trebuie analizat cine beneficiaza de avantajul oferit de reducerea contributiilor sociale sau a TVA.

"Din punct de vedere al individului, este clar ca impactul major ar fi resimtit de reducerea TVA, care ar reduce costurile si ar incuraja consumul. Iar consumul ar impulsiona cresterea economica. Reducerea contributiilor sociale la nivelul individului ar rezulta clar in cresteri ale veniturilor. Insa, atat timp cat modul de cheltuire a fondurilor care colecteaza aceste contributii nu se imbunatateste (vezi risipa din sistemul de sanatate), nu intrevad nicio posibilitate de a reduce contributiile", spunea atunci Teampau.

"Insa, din perspectiva unei firme, reducerea contributiilor sociale ar avea un impact direct si semnificativ asupra costurilor sale. Diminuarea cotei TVA are efect neutru insa in mod indirect poate impulsiona vanzarile", a conchis specialistul Deloitte.

In acelasi context, Valentina Sgarbura, expert contabil, Managing Partner companiei de contabilitate Advise Expert Accounting, preciza ca o mai buna masura de sprijinire a mediului economic ar fi micsorarea contributiilor sociale.

"Asistam in prezent la o largire a bazei de impozitare pentru contributiile sociale, care are ca prima consecinta negativa haosul si ingreunarea situatiei economice a contribuabilului. Este concludent pentru toata lumea: taxele sociale mari au ca rezultat incasari mici la buget prin urmare micsorarea lor ar aduce mult mai multi bani la bugetul asigurarilor sociale. Suntem una din tarile europene in care contributiile sociale au cote ridicate, anihiland efectul cotei unice de 16% asupra impozitului pe profit, ceea ce ar fi putut face din Romania o tara atractiva din punct de vedere fiscal, comparativ cu Bulgaria de exemplu, unde contributiile sociale sunt la jumatate. Sa ne aducem aminte ca procentele contributiilor sociale nu au mai fost modificate semnificativ de foarte multa vreme", avertiza Sgarbura.

De aceeasi parere a fost atunci si Dan Schwartz, Managing Partner RSM Scot, care, in aceeasi discutie, a optat tot pentru reducerea contributiilor.

"Inclin sa cred ca reducerea contributiilor sociale si, implicit, reducerea costului muncii ar fi mai de dorit. Sustin aceasta intrucat reducerea costului muncii implica in acelasi timp reducerea bazei de calcul a TVA, in acest fel, chiar daca TVA ramane la cota actuala, pretul de piata al produselor si serviciilor poate sa scada, ceea ce ar avea implicatii pozitive in cresterea consumului si, deci, in relansarea economica. Asadar este de dorit, o masura de reducere a contributiilor sociale trebuie insa luata cu mare grija si numai dupa ce se identifica toate implicatiile la nivelul echilibrului bugetar".

La polul opus, consultantul fiscal Gabriel Sincu, acum director executiv la departamentul taxe al EY Romania, a apreciat ca nici una dintre aceste masuri nu ne-ar avantaja, problema fiind de fapt lipsa plafonarii contributiilor sociale (plafonarea anumitor contributii la o anumita baza impozabila maxima – n.red).

"Plafonarea si generalizarea asigurarilor sociale, aceasta este masura pe care o consider necesara. Ulterior, odata cu cresterea nivelului veniturilor, putem vorbi si de reducerea TVA", mai spunea Sincu.

"Contextul economic actual pune inca la mare incercare IMM-urile din Romania", spune Aristide Lungu Directorul Executiv Retea Distributie Bancpost. El considera ca "in arsenalul firmelor firmelor care pot face face fata cu success oricator probleme se afla trei atribute care fac diferenta: disciplina financiara, transparenta si predictibilitatea. Mai mult, firmele care demonstreaza diligenta in termenele de plata catre furnizori si catre creditori – aici includ si statul, plata taxelor si impozitelor, care sunt conduse corect in zona de fiscalitate, au cele mai mari sanse sa poata accesa, in conditii bune, finantare din partea bancilor, aspect deosebit de important in aceasta perioada".

www.3facturi.ro