Imprumuturi primite de la persoane fizice si juridice straine si romane. Perceperea de dobanzi. Impozitul pe veniturile nerezidentilor

Raspuns: Temeiul legal al acordarii de imprumuturi in afara creditului bancar il reprezinta art. 2.158 alin. 2 din Noul Cod civil care prevede ca atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare.

In privinta legislatiei specifice, potrivit art. 5 alin. 1 din OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului este interzis oricarei persoane fizice, juridice sau entitati fara personalitate juridica, ce nu este institutie de credit, sa se angajeze intr-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori intr-o activitate de atragere si/sau gestionare de sume de bani provenite din contributiile membrilor unor grupuri de persoane constituite in vederea acumularii de fonduri colective si acordarii de credite/imprumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achizitionarea de bunuri si/sau servicii de catre membrii acestora.

De asemenea, conform art. 3 alin. 1-2 din Legea 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, BNR-ul este singura autoritate in masura sa decida daca activitatea desfasurata de o entitate este de natura activitatii de creditare cu titlu profesional, caz in care va avea in vedere aspecte precum:desfasurarea acestora ca activitati economice de sine statatoare, orientate spre obtinerea de venituri cu caracter regulat; existenta unor structuri interne specializate in domeniul creditarii care gestioneaza si analizeaza aceste activitati in mod distinct, pe baza unor reguli prestabilite si cu luarea in considerare a activitatilor de creditare la proiectarea bugetului societatii ori la efectuarea de previziuni referitoare la activitatea de ansamblu a societatii.

In acelasi sens este si punctul de vedere al BNR conform caruia operatiunea de imprumut cu caracter ocazional si care nu are ca sursa fonduri rambursabile atrase de la public poate fi realizata in mod liber, nefiind supusa reglementarilor speciale in materie de TVA.

Cu alte cuvinte, o persoana fizica sau juridica poate acorda un imprumut unei societati, cata vreme activitatea are caracter ocazional, iar imprumutul nu este acordat din depozite atrase/fonduri rambursabile de la populatie/grupuri (deci imprumutul nu este dat cu caracter profesional), mai ales ca cele doua societati sunt societati afiliate.
Nu exista obligativitatea perceperii de dobanzii, dar persoanele juridice romane care acorda imprumuturile trebuie sa justifice economic si fiscal neperceperea de dobanzi avand in vedere si prevederile art. 11 alin. 4 din Codul fiscal potrivit carora tranzactiile intre persoane afiliate se realizeaza conform principiului valorii de piata.

Dobanda poate fi perceputa in conformitate cu prevederile OG 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar (rata dobanzii se stabileste prin contractul de imprumut sau, in absenta stipulatiei exprese a acestei rate in contract, la nivelul dobanzii legale determinata pe baza ratei dobanzii de referinta a BNR).

Principiul valorii de piata pentru dobanda perceputa este aplicabil si in cazul societatii care primeste imprumuturile de la persoanele afiliate (persoana fizica straina asociata si persoana juridica romana asociata) deoarece in situatia in care acest principiu nu este respectat autoritatile fiscale vor putea ajusta suma cheltuielilor cu dobanda pe baza nivelului tendintei centrale a pietei.

Cu alte cuvinte, pentru societatea care primeste imprumuturile nu exista implicatii fiscale daca imprumutul ar fi acordat fara dobanda (nu exista cheltuieli cu dobanda). Implicatii ar putea interveni doar daca imprumutul ar fi acordat cu o dobanda peste nivelul pietei, caz in care organele fiscale vor putea ajusta, in sensul diminuarii, cheltuielile cu dobanzile.

In ipoteza in care imprumuturile acordate de persoanele fizice straine ar fi acordate cu dobanda, intervine impozitul pe veniturile persoanelor nerezidente conform art. 223 alin. 1 lit. b din Codul fiscal.

Societatea platitoare de venit din Romania este cea care trebuie sa retina la sursa impozitul pe veniturile nerezidentilor, sa-l declare si sa-l achite la bugetul de stat. Astfel, impozitul este de 16% din valoarea bruta a dobanzilor se retine la sursa la momentul platii dobanzilor catre persoanele fizice nerezidente, se determina pe baza cursului de schimb comunicat de BNR pentru ziua in care se efectueaza plata veniturilor catre nerezidenti si se declara si se plateste la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a platit venitul conform art. 224 alin. 1, alin. 4 lit. d si alin. 5 din Codul fiscal (se declara pe baza declaratiei 100).

Anual, pana la data de 31 ianuarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat, in temeiul art. 231 alin. 1 din Codul fiscal societatea platitoare de venit este obligata sa depuna si formularul 207 ”Declaratie informativa privind impozitul retinut la sursa/veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenti” aprobat prin OPANAF 48/2019.

Mai trebuie mentionat si faptul ca, in calitate de beneficiari de venit, persoanele fizice nerezidente sunt obligate sa se inregistreze fiscal pentru a primi codul de identificare fiscala, mai exact numarul de identificare fiscala conform art. 82 alin. 1 lit. e din Codul de procedura fiscala, prin depunerea formularului (030) “Declaratie de inregistrare fiscal/declaratie de mentiuni pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal” in termen de 30 de zile de la data obtinerii primului venit conform art. 82 alin. 6 lit. b din Codul de procedura fiscala.

Declaratiile de inregistrare fiscala se pot depune direct de catre societatea din Romania care plateste dobanzile, in conformitate cu art. 82 alin. 3 din Codul de procedura fiscala care prevede ca pentru persoanele fizice care nu detin codul de identificare fiscala si care realizeaza numai venituri supuse regulilor de impunere la sursa, iar impozitul retinut este final, atribuirea codului de identificare fiscala se poate face de organul fiscal, la solicitarea platitorului de venit. Obtinerea NIF-ului este absolut necesara intrucat in lipsa lui societatea nu poate declara impozitul ce trebuie retinut si achitat.

In situatia in care persoanele fizice nerezidente vor pune la dispozitia societatii din Romania certificatele de rezidenta fiscala eliberate de autoritatile fiscale din Republica Moldova, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 3 si art. 230 alin. 1 si 2 din Codul fiscal se vor aplica cu prioritate prevederile art. 11 ”Dobanzi” din Conventia de evitare a dublei impuneri dintre Romania si Republica Moldova, care prevede o cota de impozitare de 10%, mai favorabila fata de cota de 16% prevazuta de Codul fiscal.