Inregistrarea fiscala a sediilor secundare - Anatomia unui haos legislativ si procedural

Pe scurt: doua baze de date, zero comunicare, sute de mii de dosare.

In locul unei masuri radicale de eliminare a acestei reminiscente birocratice si redundante au fost preferate mici corectii confuze si o amanare.

In ultimele zile ale anului 2025 a fost publicata in Monitorul Oficial Legea 245/2025, promulgata prin Decretul nr. 1.173 din 23 decembrie 2025, desi proiectul acesteia avea in mod expres avizul negativ al Guvernului.

O simpla retrimitere spre reexaminare ar fi putut impiedica tot haosul care a urmat si care se va perpetua pana cand administratia nu va actiona radical eliminand obligatiile de inregistrare fiscala a entitatilor cu cel putin o persoana care realizeaza venituri din salarii.

Tocmai actionand in sensul mult clamatei debirocratizari si informatizari a sistemului, nu pe hartie asa cum a facut-o in Nota de fundamentare a OUG 6/2026, ci in mod real, utilizand resursele de informatii ale statului fara impovararea inutila si ineficienta a platitorilor de salarii a structurilor fiscale si unitatilor administrativ teritoriale, statul poate demonstra eficienta si o utilizarea judicioasa a mijloacelor.

Toate sediile secundare ale oricarui contribuabil sau platitor, fie ca este o societate, ONG sau institutie publica, sunt deja supuse obligatiei de inregistrare fiscala conform art. 85 din Codul de procedura fiscala, dupa cum toate contractele de munca impreuna cu informatia privind locul muncii sunt inregistrate in baza de date a Ministerului Muncii – Reges. 

Cat de complicat este sa reunesti informatia din cele doua surse si sa o utilizezi operativ, la zi, pentru constituirea resurselor bugetare ale unitatilor administrativ teritoriale? Fara sute de mii de dosare inutile intocmite cu resursele celor obligati sa le constituie si efortul la fel de inutil al administratiei sa le proceseze.

Reactiile celor vizati de lipsa unor masuri tranzitorii sufocati de incertitudinea legislativa deja existenta la inceputul anului au determinat adoptarea OUG 6/2026 care desi ofera o gura de oxigen adanceste confuzia legislativa si adauga alte masuri paliative la esecul administratiei de a reuni informatii aflate la dispozitia sa.

Si in contextul accesului la finantare europeana cat de simplu ar fi ca, implementand principiul promovat de UE ,,Once Only", platitorii de salarii care se inregistreaza deja fiscal prin Declaratia 700, care depun deja Declaratia 112 cu informatii corespunzatoare pentru sediile secundare, si care actualizeaza la zi contractele de munca cu salariul si cu mentiunea privind locul muncii in Reges sa nu mai furnizeze aceleasi informatii de mai multe ori diferitelor institutii ale statului.

In concluzie, fara confuzii privind distinctia dintre unitati administrative teritoriale si localitati, fara necesitatea clarificarii notiunii de entitate organizata si haosul terminologic referitoare la subunitati, sedii secundare, puncte de lucru, sedii permanente, etc. Asadar, statul detine deja toate informatiile necesare: salariatul A lucreaza la adresa B, in localitatea C, avand salariul D, platind impozitul E. 

Dar sa revenim la Legea 245/2025. Ironic in finalul expunerii de motive initiatorii vorbesc de digitalizarea bazelor de date si raportarilor financiare invocand lipsa de consecinte bugetare a unei astfel de masuri. Desi, dupa ce s-a constatat impactul major creat de lege la nivelul tuturor platitorilor de salarii si au fost prezentate critici consistente privind birocratizarea excesiva generata de aceste informatii de multe ori furnizate in mod analogic (Declaratia 060 se poate depune fizic la ghiseu sau prin posta), in locul prorogarii intrarii in vigoare pentru o viitoare anulare a acesteia s-a decis o cosmetizare a Codului de procedura fiscala catastrofala din punct de vedere terminologic.

Sa studiem cu atentie anatomia modificarilor aduse prin OUG 6/2026.

In primul rand, avand in vedere caracterul special si derogatoriu al art. 32 alin. (7) din Legea 273/2006 privind finantele publice locale, astfel cum a fost modificat prin Legea 245/2025, fata de dispozitiile generale privind inregistrarea sediilor secundare din Codul de procedura fiscala, primele vor prevala si vor ramane asadar nemodificate.

Astfel, reglementarea speciala utilizeaza termenul de „entitati organizate” in timp ce OUG 6/2026 nu observa aceasta sfera mai larga terminologic si o utilizeaza pe cea de sediu secundar.

In timp ce entitatea organizata poate fi un stand unde un salariat furnizeaza informatii despre produsele unei societatii aflat intr-un spatiu public sau privat, sediul secundar poate fi cel inregistrat la Registrul Comertului, purtand si denumirea de punct de lucru conform art. 43 alin. (3) din Legea 31/1990 sau poate fi un sediu secundar care doar se inregistreaza fiscal.

Este situatia santierului de constructii, proiectului de constructie, ansamblu sau montaj ori activitati de supervizare legate de acestea, numai daca santierul, proiectul sau activitatile dureaza mai mult de 6 luni.

Textul obliga contribuabilul/platitorul care are organizate mai multe sedii secundare cu cel putin o persoana care realizeaza venituri din salarii (atentie nu si de venituri asimilate salariilor, formulare extinsa care se refera doar la platitorii care le-au infiintat), pe raza teritoriala a aceleiasi unitati/subdiviziuni administrativ-teritoriale, sa desemneze unul dintre aceste sedii secundare ca sediu secundar desemnat, in termen de 30 de zile de la infiintarea primului sediu secundar.

Textul sufera de lipsa de precizie si din cauza faptului ca la nivelul subunitatii cu cel putin un salariat pot exista si venituri asimilate salariilor cum e cazul indemnizatiei de delegare.

Pe langa incongruenta terminologica legata de entitati organizate/sedii secundare OUG 6/2026 uita ca nu exista identitate intre localitate si unitate administrativ teritoriala dupa cum si faptul ca tot unitati administrativ teritoriale sunt conform Codului administrativ si judetele. Textul rezolva problema suprapunerilor din structura speciala a Bucurestiului, dar ignora faptul ca sunt UAT-uri atat judetele cat si municipiile, orasele si comunele.

Asadar, in cadrul unei societati cu structura judeteana si locala se va desemna un singur sediu secundar la nivelul judetului sau cate unul desemnat la nivelul fiecarei localitati, pentru ca ambele sunt unitati administrativ teritoriale? O persoana juridica cu o structura ramificata intens la nivel judetean ar prefera, desigur o inregistrare unitara la nivelul acestui UAT si nu la nivelul localitatilor din judet care au propria calitate de UAT.

Daca se va incerca prin norme sa se dreaga problema in stilul cunoscut, invocandu-se interpretarea teleologica, precizam ca in materia dreptului fiscal normele sunt imperative astfel ca primeaza interpretarea gramaticala. In concluzie, din punctul de vedere legal, structura invocata in OUG 6/2026 este reprezentata de UAT-uri astfel incat, interpretarea ca textul se refera la localitatile care sunt si UAT nu va putea fi sustinuta. 

In esenta, solutia OUG 6/2026 este simpla: daca punctele de lucru sunt in aceeasi unitate/subdiviziune administrativ-teritoriala cu domiciliul fiscal, nu se mai solicita inregistrarea.

Daca exista mai multe puncte de lucru intr-un UAT diferit de cel de domiciliu, se inregistreaza unul singur (cel desemnat), care preia obligatiile declarative pentru toate celelalte din acel perimetru.

Termenul acordat pentru conformare: 30 iunie 2026. Stangacia legiuitorului este insa evidenta, poate determinata si de urgenta cu care a fost nevoit sa intervina, insa, cum se vor putea conforma entitatile care au structuri atat la nivelul judetului, cat si la nivelul localitatilor din compunerea acestuia?

Nu in ultimul rand trebuie semnalata deja cunoscuta problema a practicii neunitare a organelor fiscale privind necesitatea adaugarii sau nu a documentelor corespunzatoare informatiilor din Declaratia 060.

Sunt semnale ca aplicatia informatica impune atasarea de documente, desi declaratia este semnata sub sanctiunea legii penale pentru falsul in declaratii.

In aceste conditii este evidenta redundanta solicitarii unor organe fiscale ca atasat unei declaratii 060 care contine informatia privind existenta unui salariat la nivelul sediului secundar semnata de administratorul societatii sa se pretinda o declaratie distincta privind existenta unui contract de munca cu locul muncii in locatia sediului secundar declarat.

In egala masura este nelegal sa impiedici depunerea declaratiei daca pentru entitatea organizata nu ai un contract in forma scrisa pentru ocuparea spatiului respectiv pentru a il putea atasat declaratiei.

Asteptam ca normele metodologice sa impiedice unitatile fiscale teritoriale sa instituie reguli absurde de aceasta natura: sa declari pe proprie raspundere ca ceea ce declari sub pedeapsa falsului in inscrisuri este adevarat. 

In concluzie, termenul acordat pentru reglementarea situatiei sediilor secundare ca sursa de informatii pentru constructia bugetara la nivelul unitatilor administrativ teritoriale trebuie sa determine hotararea renuntarii complet la aceasta modalitatea birocratica depasita si impovaratoare pe intreg lantul.

De la platitorii de impozit pe salarii la functionarii din structurile organelor fiscale si cele ale UAT-urilor care trebuie constituie si sa studieze zeci de mii de dosare de sedii secundare si sa urmareasca sute de mii de entitati organizate care au sau nu obligatii declarative. Totul se afla la doar doua baze de date distanta.

Justinian Cucu
Expert in procedura fiscala si fiscalitate internationala
Director Global Tax Management