Raport special: Noutati in domeniul TVA incepand cu 1 ianuarie 2020

Statele membre ale Uniunii Europene vor aplica incepand cu anul viitor o directiva europeana privind anumite remedii care trebuie implementate rapid, astfel incat sa existe un regim unic de T.V.A. care sa functioneze in cadrul Comunitatii Europene in acelasi mod ca in interiorul unui singur stat membru.

Astfel de remedii si imbunatatiri se refera atat la procedura scutirii de T.V.A. pentru livrarile intracomunitare de bunuri la tratamentul operatiunilor „in lant” (vanzarilor succesive), cat si la simplificarea procedurilor aplicate in cadrul operatiunilor de stocuri la dispozitia clientului.
Avand in vedere faptul ca in prezent, la nivelul Uniunii Europene regimul de TVA adoptat este un regim tranzitoriu, intrucat conditiile politice si tehnice nu erau inca propice unui astfel de sistem definitiv care se presupune ca va dura cativa ani buni pana cand va fi implementat, aceste masuri specifice, destinate sa armonizeze si sa simplifice anumite regimuri pentru intreprinderi, sunt oportune.

Principalele reglementari aduse de
Directiva UE 2018/1910 a Consiliului UE
 
Aceasta directiva a fost adoptata in data de 4 decembrie 2018 si aduce modificari esentiale Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste armonizarea si simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adaugata pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre.

TESTATI GRATUIT chiar ACUM Portal Contabilitate! Accesati instantaneu peste 70.000 de spete rezolvate, monografii si recomandari

1. Regimul stocurilor la dispozitia clientului

Stocurile la dispozitia clientului se refera la situatia in care, in momentul transportului bunurilor catre alt stat membru, furnizorul cunoaste deja identitatea persoanei care achizitioneaza bunurile si careia ii vor fi furnizate aceste bunuri intr-un stadiu ulterior, dupa ce acestea au sosit in statul membru de destinatie.

In prezent, aceasta situatie da nastere unei operatiuni considerate livrare (in statul membru de plecare a bunurilor) si unei operatiuni considerate achizitie intracomunitara (in statul membru de sosire a bunurilor), urmate de o livrare „nationala” in statul membru de sosire si necesita ca furnizorul sa fie inregistrat in scopuri de TVA in statul membru respectiv.

Pentru a evita acest lucru, in cazul in care operatiunile respective au loc intre doua persoane impozabile, astfel de tranzactii ar trebui sa fie considerate, in anumite conditii, ca dand nastere unei livrari scutite in statul membru de plecare si unei achizitii intracomunitare in statul membru de sosire.

Directiva UE 2018/1910 a Consiliului UE aduce urmatoarele modificari:

a. Transferul de catre o persoana impozabila de bunuri care fac parte din activele activitatii sale economice catre un alt stat membru in cadrul regimului de stocuri la dispozitia clientului nu este tratat ca o livrare de bunuri efectuata cu titlu oneros.
b. Regimul de stocuri la dispozitia clientului exista atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:
 

• bunurile sunt expediate sau transportate de o persoana impozabila sau de o parte terta in numele sau catre un alt stat membru, in vederea livrarii bunurilor respective in acel stat membru, intr-un stadiu ulterior si dupa sosire, catre alta persoana impozabila care are dreptul sa intre in posesia respectivelor bunuri in conformitate cu un acord existent intre ambele persoane impozabile;
• persoana impozabila care expediaza sau transporta bunurile nu si-a stabilit activitatea economica si nici nu are un sediu fix in statul membru catre care sunt expediate sau transportate bunurile;
• persoana impozabila careia ii sunt destinate a fi livrate bunurile este identificata in scopuri de TVA in statul membru catre care sunt expediate sau transportate bunurile si atat identitatea sa, cat si codul de inregistrare in scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de persoana impozabila care expediaza sau transporta bunurile,  in momentul in care incepe expedierea sau transportul bunurilor;
• persoana impozabila care expediaza sau transporta bunurile inregistreaza transferul acestora intr-un registru care sa permita autoritatilor fiscale sa verifice aplicarea corecta a prevederilor legale. In declaratia recapitulativa privind livrarile, achizitiile si prestarile intracomunitare, aceasta persoana completeaza  identitatea persoanei impozabile care achizitioneaza bunurile, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru catre care sunt expediate sau transportate bunurile.

TESTATI GRATUIT chiar ACUM Portal Contabilitate! Accesati instantaneu peste 70.000 de spete rezolvate, monografii si recomandari

Ce contine registrul potrivit
Regulamentului Consiliului 1912/2008

Registrul care este tinut de fiecare persoana impozabila care transfera bunuri in cadrul regimului de stoc la dispozitia clientului contine urmatoarele informatii:

(a) statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile si data expeditiei sau transportului bunurilor;
(b) numarul de identificare in scopuri de TVA al persoanei impozabile careia ii sunt destinate bunurile, eliberat de statul membru in care sunt expediate sau transportate bunurile;
(c) statul membru in care sunt expediate sau transportate bunurile, numarul de identificare in scopuri de TVA al antrepozitarului, adresa antrepozitului in care sunt depozitate bunurile la sosire si data sosirii bunurilor in antrepozit;
(d) valoarea, descrierea si cantitatea bunurilor care au sosit in antrepozit;
(e) numarul de identificare in scopuri de TVA al persoanei impozabile care inlocuieste persoana mentionata la litera (b) de la prezentul alineat in conditiile mentionate la articolul 17a alineatul (6) din Directiva 2006/112/CE;
(f) suma impozabila, descrierea si cantitatea bunurilor livrate si data la care se efectueaza livrarea bunurilor mentionate la articolul 17a alineatul (3) litera (a) din Directiva 2006/112/CE si numarul de identificare in scopuri de TVA al cumparatorului;
(g) suma impozabila, descrierea si cantitatea bunurilor si data aparitiei oricareia dintre situatii si temeiul corespunzator in conformitate cu articolul 17a alineatul (7) din Directiva 2006/112/CE;
(h) valoarea, descrierea si cantitatea bunurilor returnate si data returnarii bunurilor mentionate la articolul 17a alineatul (5) din Directiva 2006/112/CE.

Registrul care trebuie tinut de fiecare persoana impozabila careia i se livreaza bunuri in cadrul regimului de stocuri la dispozitia clientului contine urmatoarele informatii:

(a) numarul de identificare in scopuri de TVA al persoanei impozabile care transfera bunurile in cadrul regimului de stocuri la dispozitia clientului;
(b) descrierea si cantitatea bunurilor care ii sunt destinate;
(c) data la care bunurile care ii sunt destinate sosesc in antrepozit;
(d) suma impozabila, descrierea si cantitatea bunurilor care ii sunt livrate si data la care se efectueaza achizitia intracomunitara de bunuri mentionata la articolul 17a alineatul (3) litera (b) din Directiva 2006/112/CE;
(e) descrierea si cantitatea bunurilor si data la care bunurile sunt scoase din antrepozit din ordinul persoanei impozabile mentionate la litera (a);
(f) descrierea si cantitatea bunurilor distruse sau care lipsesc si data distrugerii, pierderii sau furtului bunurilor care au sosit anterior in antrepozit sau data la care s-a descoperit lipsa sau distrugerea bunurilor.

Acest regulament se aplica de la 1 ianuarie 2020 si este obligatoriu in toate elementele.
In concluzie, Directiva Consiliului Europei 2018/1910 obliga toate statele membre sa considere ca livrarea intracomunitara a bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc in vederea utilizarii, ci nu la data primei livrari, astfel ca furnizorul nu mai este obligat sa fie inregistrat in scopuri de TVA in statul membru de destinatie.

Va reamintim ca Romania se afla printre statele UE care aplica sistemul simplificat privind stocurile la dispozitia clientului. In acest sens Ministerul Finantelor Publice a emis Ordinul nr. 4120/2015 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea masurilor de simplificare cu privire la transferuri si achizitii intracomunitare asimilate prevazute la art. 270 alin. (10) si art. 273 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, act normative care va trebui insa modificat si adaptat cerintelor noii directive.

TESTATI GRATUIT chiar ACUM Portal Contabilitate! Accesati instantaneu peste 70.000 de spete rezolvate, monografii si recomandari

Va prezentam doua studii de caz referitoare la aplicarea sistemului simplificat al taxei pe valoarea adaugata privind stocurile la dispozitia clientului:

Studiu de caz 1:
Societatea A din Romania, inregistrata in scopuri de TVA in Romania, factureaza produse finite catre clientul B din Germania.
Bunurile sunt puse la dispozitia clientului (clientul doreste stoc pe minimum trei zile) si livrate intr-un depozit aflat in proprietatea unui tert din Germania, societatea C, care factureaza ulterior societatii A din Romania servicii de inchiriere spatiu. Clientul B ridica produsele din acest depozit in masura necesitatilor, iar societatea C informeaza societatea A din RO despre iesirea din stoc a bunurilor pentru a putea intocmi factura.

Este necesara inregistrarea societatii A din Romania in scopuri de TVA in Germania pentru a putea efectua livrare intracomunitara catre clientul B? Care este circuitul TVA in masura in care societatea A ar trebui sa se inregistreze in Germania?

Raspuns: Conform art 281 alin (4) din Codul fiscal: „Pentru stocurile la dispozitia clientului se considera ca livrarea bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc in vederea utilizarii, in principal pentru activitatea de productie”.
„Pentru stocurile la dispozitia clientului prevazute la art. 281 alin. (4) din Codul fiscal, se considera ca faptul generator, respectiv transferul proprietatii bunurilor are loc la data la care clientul intra in posesia acestora. Stocurile la dispozitia clientului reprezinta o operatiune potrivit careia furnizorul transfera regulat bunuri intr-un depozit propriu sau intr-un depozit al clientului, iar transferul proprietatii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, in principal pentru a le utiliza in procesul de productie, dar si pentru alte activitati economice (pct 24 alin 3 din normele metodologice de aplicare a art 281 alin 4 din Codul fiscal).

Asadar, in cazul stocurilor la dispozitia clientului, exigibilitatea TVA are loc la data la care clientul intra in posesia acestora, adica data la care are loc faptul generator (art 282 alin 1 din Codul fiscal).
Daca in contractul incheiat cu clientul se precizeaza ca transferul proprietatii bunurilor are loc la data la care clientul intra in posesia lor, adica la data la care sunt scoase din depozit, operatiunea este stoc la dispozitia clientului, exigibilitatea TVA fiind la data retragerii bunurilor din depozit.

Avand in vedere ca exista contract de inchiriere pentru depozitul societatii C, inseamna ca depozitul se afla in folosinta furnizorului, drept urmare sunt indeplinite conditiile pentru o operatiune reprezentand stocuri la dispozitia clientului.

Potrivit art. 270 alin. 10 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal:
„(10) Este asimilat cu livrarea intracomunitara cu plata transferul de catre o persoana impozabila de bunuri apartinand activitatii sale economice din Romania intr-un alt stat membru, cu exceptia nontransferurilor prevazute la alin. (12)”.
Conform art. 4 alin. 2 din Instructiunile pentru aplicarea masurilor de simplificare cu privire la transferuri si achizitii intracomunitare asimilate prevazute la art. 270 alin. (10) si art. 273 alin. (2) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin OMFP 4120/2015:

„Pentru a diminua problemele de natura practica legate de inregistrarea in scopuri de TVA a furnizorului in statul membru in care bunurile au fost transportate se aplica sistemul de simplificare prevazut la alin. (3) si (4) daca:
a) statul membru de sosire nu considera sosirea bunurilor ca o achizitie intracomunitara asimilata sau aplica ori accepta un regim de simplificare similar celui aplicat in Romania;
b) consignatarul sau cumparatorul bunurilor, in cazul stocurilor la dispozitia clientului, din celalalt stat membru este cunoscut de catre furnizor atunci cand bunurile sunt transportate din Romania in statul membru de sosire a bunurilor si este inregistrat in scopuri de TVA in respectivul stat membru”.

Daca clientul din Germania (societatea B) este inregistrat in scopuri de TVA in Germania si avand in vedere ca este deja cunoscut atunci cand bunurile sunt transportate din Romania in Germania, furnizorul din Romania va putea aplica masuri de simplicare, avand in vedere ca similar Romaniei, si Germania aplica masuri de simplificare pentru stocurile puse la dispozitia clientilor.

Potrivit art. 3-4 din Instructiunile pentru aplicarea masurilor de simplificare cu privire la transferuri si achizitii intracomunitare asimilate prevazute la art. 270 alin. (10) si art. 273 alin. (2) lit. a) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin OMFP nr. 4120/2015:
„(3) Transportul bunurilor din Romania in celalalt stat membru, fara sa existe o tranzactie propriu-zisa, trebuie raportat de catre furnizor in registrul nontransferurilor si, daca ulterior bunurile sunt cumparate, trebuie sa se faca o mentiune in registrul nontransferurilor cu privire la factura emisa pentru aceasta livrare intracomunitara de bunuri.

Eventuala restituire in Romania a bunurilor respective din statul membru in care au fost transportate nu va fi considerata transfer in acel stat membru, conform echivalentului din legislatia statului membru respectiv al art. 270 alin. (10) din Codul fiscal, si nici o achizitie intracomunitara asimilata in Romania, fiind consemnata doar in registrul de nontransferuri.

(4) Vanzarea de bunuri de la furnizor la consignatar, in cadrul unui contract de consignatie, sau la cumparatorul bunurilor, in cazul stocurilor la dispozitia clientului, este considerata ca fiind:
a) o livrare intracomunitara de bunuri, de natura celei mentionate la art. 270 alin. (9) din Codul fiscal, pe care furnizorul trebuie sa o declare ca atare in Romania;
b) o achizitie intracomunitara de bunuri in statul membru de destinatie, de natura celei mentionate in echivalentul din legislatia statului membru respectiv al art. 273 alin. (1) din Codul fiscal, pe care consignatarul, in cazul contractului de consignatie, sau cumparatorul bunurilor, in cazul stocurilor la dispozitia clientului, trebuie sa o declare ca atare in celalalt stat membru’’.

Asadar:
- transportul bunurilor din Romania in Germania se raporteaza in registrul nontransferurilor; la vanzarea bunurilor, in acest registru se face o mentiune cu privire la factura emisa pentru livrarea intracomunitara de bunuri;
- la momentul fiecarei iesiri din stoc societatea furnizoare va emite o factura pentru livrarea intracomunitara de bunuri pe care trebuie sa o declare in decontul de TVA si declaratia recapitulativa 390 VIES;
- pe baza facturii primite, clientul din Germania (societatea B) va declara operatiunea ca o achizitie intracomunitara de bunuri in Germania, conform  legislatiei fiscale din acest stat membru.

In concluzie, nu este necesara inregistrarea societatii A din Romania in scopuri de TVA in Germania pentru a putea efectua livrare intracomunitara catre clientul B.

TESTATI GRATUIT chiar ACUM Portal Contabilitate! Accesati instantaneu peste 70.000 de spete rezolvate, monografii si recomandari

Studiu de caz 2:

O tipografie achizitioneaza hartie de la un furnizor din Germania. Furnizorul emite factura din Germania pentru hartia emisa (este inregistrat in scopuri de TVA in Germania). Hartia este transportata de furnizor in Romania, pana la un depozit situat in Cluj. De aici, hartia este transportata catre noi, in Bucuresti si o folosim pentru a tipari materiale pentru un client de-al nostru din Romania.

Aceasta tranzactie se considera achizitie intracomunitara? Exista posibilitatea sa se considere ca acest furnizor din Germania ar trebui sa se inregistreze in scopuri de TVA in Romania si sa factureze cu TVA romanesc? Care este baza legala?

Raspuns: Din datele furnizate mai sus rezulta ca este vorba de operatiuni privind “stocuri la dispozitia clientului”.
Stocurile la dispozitia clientului reprezinta  situatia in care, inainte de transportul bunurilor catre alt stat membru, furnizorul cunoaste deja identitatea persoanei care achizitioneaza bunurile si careia ii vor fi furnizate aceste bunuri intr-un stadiu ulterior, dupa ce acestea au sosit in statul membru de destinatie.

Daca furnizorul dvs. din Germania nu are un sediu permanent in Romania, atunci poate aplica regimul stocurilor la dispozitia clientului situatie in care nu trebuie sa se inregistreze in scopuri de TVA in Romania.

Regimul TVA  la stocurile la dispozitia clientului in cazul vanzarilor de bunuri este reglementat in Codul fiscal la art. 270 Livrarea de bunuri alin. (10) si normele de aplicare ale acestuia.

Astfel, in aplicarea regimului de punere la dispozitia clientului de stocuri a fost emis OMFP 4120/2015 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea masurilor de simplificare cu privire la transferuri si achizitii intracomunitare asimilate prevazute la art. 270 alin. (10) si art. 273 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Conform acestui ordin, respectiv punctul 2 de la art. 1, transferul proprietatii bunurilor se face la data la care clientul intra in posesia acestora, care de fapt este data exigibilitatii TVA.

Prin DIRECTIVA (UE) 2018/1910 A CONSILIULUI din 4 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste armonizarea si simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adaugata pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre, s-a introdus in Directiva TVA 112/2006 un nou articol , respectiv art. (17a) prin care se stabilesc conditiile necesare existentei regimului stocurilor la dispozitia clientului.Astfel au fost stabilite  4 conditii si anume:

Prima conditie:
- bunurile sunt expediate de o persoana impozabila (cum ar fi de exemplu furnizorul) catre un alt stat membru pentru livrarea acestora in acel stat membru, intr-un stadiu ulterior si dupa sosire, catre alta persoana impozabila in baza unui acord prealabil existent intre acestea;

A doua conditie:
- persoana impozabila care expediaza bunurile nu are stabilita activitatea economica si nici nu are un sediu fix in statul membru catre care sunt expediate bunurile;

A treia conditie:
-  persoana impozabila careia ii sunt destinate a fi livrate bunurile este identificata in scopuri de TVA in statul membru catre care sunt expediate bunurile, iar identitatea si codul de identificare TVA ale acestuia sunt cunoscute de furnizor inainte de expediere;

A patra conditie:
- furnizorul inregistreaza transferul bunurilor in registrul special si include identitatea clientului si numarul de identificare in scopuri de TVA al acestuia in Declaratia 390 VIES.

Cea de a patra conditie intra in vigoare de la 01.01.2020.

TESTATI GRATUIT chiar ACUM Portal Contabilitate! Accesati instantaneu peste 70.000 de spete rezolvate, monografii si recomandari

In acest sens va recomandam sa aveti in vedere prevederile urmatoarele regulamente:

• REGULAMENTUL (UE) 2018/1909 AL CONSILIULUI din 4 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 in ceea ce priveste schimbul de informatii in scopul monitorizarii aplicarii corecte a regimului de stocuri la dispozitia clientuluis
• REGULAMENTUL DE PUNERE IN APLICARE (UE) 2018/1912 AL CONSILIULUI din 4 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului de punere in aplicare (UE) nr. 282/2011 in ceea ce priveste anumite scutiri pentru operatiunile intracomunitare.
• Avand in vedere ca regulamentele se aplica in dreptul intern al tarilor UE imediat dupa intrarea lor in vigoare, cele doua regulamente sunt obligatorii si in Romania incepand cu 01.01.2020.

Regulamentul UE 2018/1909 al CE

Modifica Regulamentul UE nr. 904/2010 in ceea ce priveste schimbul de informatii in scopul monitorizarii aplicarii corecte a regimului de stocuri la dispozitia clientului.

A avut ca fundament faptul ca simplificarea introdusa in Directiva 2006/112/CE in ceea ce priveste regimul de stocuri la dispozitia clientului poate fi monitorizata corespunzator, necesita ca autoritatile competente relevante din statele membre sa aiba acces automat la datele colectate de la persoana impozabila in ceea ce priveste aceste tranzactii.

Potrivit vechiului regulament, fiecare stat membru acorda acces automat autoritatii competente din orice alt stat membru la informatiile stocate, fiind accesibile cel putin urmatoarele detalii:
(a) numerele de identificare TVA atribuite de statul membru care primeste informatiile;
(b) valoarea totala a tuturor livrarilor intracomunitare de bunuri si valoarea totala a tuturor prestarilor intracomunitare de servicii catre persoane posesoare ale unui numar de identificare in scopuri de TVA mentionate la litera (a), de catre toti operatorii inregistrati in scopuri de TVA in statul membru care furnizeaza informatiile;
(c) numerele de identificare in scopuri de TVA ale persoanelor care au efectuat livrarile de bunuri si prestarile de servicii mentionate la litera (b);
(d) valoarea totala a livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii mentionate la litera (b) efectuate de fiecare dintre persoanele mentionate la litera (c) pentru fiecare persoana careia i s-a atribuit un numar de identificare in scopuri de TVA mentionat la litera (a);
(e) valoarea totala a livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii mentionate la litera (b) efectuate de fiecare dintre persoanele mentionate la litera (c) pentru fiecare persoana careia i s-a atribuit un numar de identificare in scopuri de TVA de catre un alt stat membru.

Regulamentul UE 2018/1909 al CE aduce urmatoarele modificari:

• completeaza lit „c”, in sensul in care informatiile stocate la care trebuie sa aiba acces autoritatile fiscale se refera nu numai la numerele de identificare in scopuri de TVA ale persoanelor care au efectuat livrarile de bunuri si prestarile de servicii, ci si la numerele de identificare in scopuri de TVA ale persoanelor care au completat in declaratiile recapitulative informatii cu privire la persoanele care detin un numar de identificare in scopuri de TVA mentionat la litera (a).
• modifica si completeaza lit „e”, care va deveni astfel: „valoarea totala a livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii mentionate la litera (b) efectuate de fiecare dintre persoanele mentionate la litera (c) pentru fiecare persoana care detine un numar de identificare in scopuri de TVA eliberat de catre un alt stat membru si pentru fiecare persoana care a transmis informatii in conformitate cu articolul 262 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, numarul de identificare in scopuri de TVA si informatiile pe care le-a transmis despre fiecare persoana care detine un numar de identificare in scopuri de TVA eliberat de catre un alt stat membru”.

TESTATI GRATUIT chiar ACUM Portal Contabilitate! Accesati instantaneu peste 70.000 de spete rezolvate, monografii si recomandari

2. Regimul „tranzactiilor in lant”
    (vanzarilor succesive de bunuri)

Operatiunile in lant se refera la livrari succesive de bunuri care fac obiectul unui singur transport intracomunitar.

Potrivit noii directive europene transportul intracomunitar al bunurilor ar trebui sa fie atribuit doar uneia dintre livrari si numai livrarea respectiva ar trebui sa beneficieze de scutirea de TVA prevazuta pentru livrarile intracomunitare. Celelalte livrari din lant ar trebui impozitate si ar putea necesita inregistrarea in scopuri de TVA a furnizorului in statul membru de livrare.

Pentru a se evita folosirea unor abordari diferite in randul statelor membre, ceea ce ar putea duce la o impozitare dubla sau la lipsa impozitarii, si pentru a spori securitatea juridica pentru operatori, se considera ca ar trebui stabilita o norma comuna potrivit careia, daca sunt indeplinite anumite conditii, transportul bunurilor ar trebui atribuit unei singure livrari din cadrul lantului de operatiuni.

In domeniul tranzactiilor in lant, Directiva UE nr. 2018/1910 a Consiliului UE aduce urmatoarele modificari:

a. In cazul in care aceleasi bunuri sunt livrate succesiv si sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru in alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lant, expedierea sau transportul este atribuit numai livrarii efectuate catre operatorul intermediar.
Operatorul intermediar inseamna un furnizor din lant, altul decat primul furnizor din lant, care expediaza sau transporta bunurile, fie el insusi, fie prin intermediul unei parti terte care actioneaza in numele sau.
b. In cazul in care operatorul intermediar a comunicat furnizorului sau numarul de identificare in scopuri de TVA care i-a fost eliberat de catre statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile, expedierea sau transportul este atribuit numai livrarii de bunuri efectuate de catre operatorul intermediar.

3. Scutirea de TVA in cazul
    livrarilor intracomunitare de bunuri

In ceea ce priveste numarul de identificare in scopuri de TVA in legatura cu scutirea aplicabila livrarilor de bunuri in comertul intracomunitar, prin noua directiva se propune ca includerea in Sistemul de schimb de informatii privind TVA (VIES) a numarului de identificare in scopuri de TVA al persoanei care achizitioneaza bunurile, atribuit de alt stat membru decat cel in care incepe transportul bunurilor, sa devina, pe langa conditia de transport al bunurilor in afara statului membru de livrare, o conditie de fond pentru aplicarea scutirii, in loc sa fie o cerinta de forma.

Mai mult, declaratia VIES este esentiala pentru informarea statului membru de sosire cu privire la prezenta bunurilor pe teritoriul sau si, prin urmare, reprezinta un element cheie al luptei impotriva fraudei in Uniune.

Din acest motiv, statele membre ar trebui sa se asigure ca atunci cand furnizorul nu se conformeaza obligatiilor sale privind declaratia VIES, scutirea nu ar trebui aplicata, cu exceptia cazurilor in care furnizorul actioneaza cu buna-credinta, si anume atunci cand poate justifica in mod corespunzator in fata autoritatilor fiscale competente toate deficientele sale legate de declaratia recapitulativa, ceea ce ar putea include, la momentul respectiv, si comunicarea de catre furnizor a informatiilor corecte astfel cum se prevede la articolul 264 din Directiva 2006/112/CE.

TESTATI GRATUIT chiar ACUM Portal Contabilitate! Accesati instantaneu peste 70.000 de spete rezolvate, monografii si recomandari

Modificarile aduse de
Directiva UE 2018/1910 a Consiliului UE

Statele membre scutesc livrarea de bunuri expediate sau transportate catre o destinatie aflata in afara teritoriului lor, dar in interiorul Comunitatii, de catre sau in numele vanzatorului sau al persoanei care achizitioneaza bunurile, atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:

- bunurile sunt livrate unei persoane impozabile sau unei persoane juridice neimpozabile care actioneaza ca atare in alt stat membru decat cel in care incepe expedierea sau transportul bunurilor;
- persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila pentru care este efectuata livrarea este identificata in scopuri de TVA in alt stat membru decat cel in care incepe expedierea sau transportul bunurilor si a indicat furnizorului acest numar de identificare in scopuri de TVA;
- scutirea nu se aplica in cazul in care furnizorul nu a respectat obligatia de a depune o declaratie recapitulativa sau declaratia recapitulativa depusa de acesta nu contine informatiile corecte referitoare la aceasta livrare,  cu exceptia cazului in care furnizorul poate justifica in mod corespunzator deficienta intr-un mod considerat satisfacator de autoritatile competente.

In tara noastra justificarea scutirii de TVA pentru livrarile intracomunitare de bunuri este reglementata de Ordinul MFP nr. 103/2016 privind aprobarea Instructiunilor de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile prevazute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) si art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, act normative care va trebui adaptat cerintelor noii directive europene.

Scutirea de taxa pentru livrarile intracomunitare de bunuri se justifica pe baza urmatoarelor documente:

a) factura in care trebuie sa fie mentionat codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit cumparatorului in alt stat membru;
b) documentul care atesta ca bunurile au fost transportate din Romania in alt stat membru; si, dupa caz,
c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vanzare/cumparare, documentele de asigurare.

Modificarile aduse de Regulamentul de punere in aplicare nr. 1912/2018 de modificare a Regulamentului de punere in aplicare (UE) nr. 282/2011 in ceea ce priveste anumite scutiri pentru operatiunile intracomunitare, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 311 din 07 decembrie 2018.

In comunicarea sa din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de actiune privind TVA, Comisia si-a anuntat intentia de a prezenta o propunere pentru un sistem definitiv privind taxa pe valoarea adaugata (TVA) aplicabil schimburilor comerciale transfrontaliere dintre intreprinderi din statele membre. In concluziile sale din 8 noiembrie 2016, Consiliul a invitat Comisia sa aduca anumite imbunatatiri normelor Uniunii in materie de TVA in ceea ce priveste operatiunile transfrontaliere, printre altele, in scopul aplicarii scutirilor aferente operatiunilor intracomunitare.

Directiva 2006/112/CE stabileste o serie de conditii pentru scutirea de TVA aplicabila livrarilor de bunuri in contextul anumitor operatiuni intracomunitare. Una dintre aceste conditii este ca bunurile trebuie sa fie expediate sau transportate dintr-un stat membru in altul.

Abordarile divergente ale statelor membre in aplicarea acestor scutiri in cazul operatiunilor transfrontaliere a creat totusi dificultati si o lipsa de securitate juridica in randul intreprinderilor. Aceasta situatie contravine obiectivului de consolidare a comertului in interiorul Comunitatii si de abolire a frontierelor fiscale. Prin urmare, este important sa se specifice si sa se armonizeze conditiile in care se pot aplica scutirile.

Dat fiind ca frauda transfrontaliera in domeniul TVA este in principal legata de scutirea pentru livrarile intracomunitare, este necesar sa fie precizate anumite circumstante in care ar trebui sa se considere ca bunurile au fost expediate sau transportate de pe teritoriul statului membru de livrare.

Noul regulament accepta urmatoarele documente ca dovada a expedierii sau a transportului:

(a) documentele referitoare la expedierea sau transportul bunurilor precum un document CMR semnat sau o scrisoare de trasura semnata, un conosament, o factura de transport aerian de marfuri sau o factura de la transportatorul bunurilor;
(b) urmatoarele documente:
   (i) o polita de asigurare corespunzatoare expedierii sau transportului bunurilor sau documente bancare care sa ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor;
    (ii) documentele oficiale eliberate de o autoritate publica, precum un notariat, care sa ateste sosirea bunurilor in statul membru de destinatie;
    (iii) o chitanta eliberata de un antrepozitar in statul membru de destinatie care sa ateste depozitarea bunurilor in respectivul stat membru."

De asemenea, prevede faptul ca in scopul aplicarii scutirilor privind livrarile intracomunitare de bunuri, se prezuma ca bunurile au fost expediate sau transportate dintr-un stat membru catre o destinatie aflata in afara teritoriului sau, dar in interiorul Comunitatii, in oricare dintre urmatoarele cazuri:

(a) vanzatorul indica faptul ca bunurile au fost expediate sau transportate de acesta sau de o parte terta in numele sau si vanzatorul fie se afla in posesia a cel putin doua dovezi care nu sunt contradictorii dintre cele mentionate la litera (a), emise de doua parti diferite care sunt independente atat una de cealalta, cat si de vanzator si de cumparator, fie se afla in posesia unei singure dovezi mentionate la litera (a) impreuna cu o singura dovada care nu este contradictorie mentionata la litera (b) care confirma expedierea sau transportul, emise de doua parti diferite care sunt independente atat una de cealalta, cat si de vanzator si de cumparator;
(b) vanzatorul se afla in posesia urmatoarelor:

(i) o declaratie scrisa din partea cumparatorului, care atesta ca bunurile respective au fost expediate sau transportate de acesta sau de catre o terta parte in numele cumparatorului si care mentioneaza statul membru de destinatie a bunurilor; aceasta declaratie scrisa precizeaza data emiterii, numele si adresa cumparatorului, precum si cantitatea si natura bunurilor, data si locul de sosire a bunurilor si, in cazul livrarii de mijloace de transport, numarul de identificare al mijlocului de transport si identificarea persoanei care accepta bunurile in numele cumparatorului; si
(ii) cel putin doua dovezi care nu sunt contradictorii mentionate la litera (a), emise de doua parti diferite care sunt independente atat una de cealalta, cat si de vanzator si de cumparator, sau o singura dovada dintre cele mentionate la litera (a) impreuna cu o singura dovada care nu este contradictorie mentionata la litera (b) care confirma expedierea sau transportul, care sunt emise de doua parti diferite care sunt independente atat una de cealalta, cat si de vanzator si de cumparator.

Statele membre adopta si publica, pana la 31 decembrie 2019, actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma noii directive si comunica de indata Comisiei aceste acte care se vor aplica de la 1 ianuarie 2020.