Regimul fiscal al marfurilor deteriorate

Raspuns: Conform prevederilor de la art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal,urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt deductibile in urmatoarele situatii/conditii:

1. bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora, in conditiile stabilite prin norme;

2. bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost incheiate contracte de asigurare;

3. bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, daca se face dovada distrugerii;

4. alimentele destinate consumului uman, cu data-limita de consum aproape de expirare, altele decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1 si 2, daca transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

5. subprodusele de origine animala, nedestinate consumului uman, altele decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1 - 3, daca eliminarea acestora este efectuata potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

6. produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, daca directionarea/dirijarea vizeaza transformarea acestora in compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;

7. alte bunuri decat cele aflate in situatiile/conditiile prevazute la pct. 1 - 6, daca termenul de valabilitate/expirare este depasit, potrivit legii.

La pct. 17 alin. (2) si (3) din Normele metodologice, se fac urmatoarele precizari:

”(2) In sensul prevederilor art. 25 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile si mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul rezultatului fiscal, in masura in care acestea se gasesc situate in zone declarate afectate, potrivit prevederilor legale pentru fiecare domeniu. Cauzele de forta majora pot fi: epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe si in caz de razboi.

 (3) In sensul art. 25 alin. (4) lit. c) pct. 3 din Codul fiscal, conditia referitoare la distrugerea stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile se considera indeplinita atat in situatia in care distrugerea se efectueaza prin mijloace proprii, cat si in cazul in care stocurile sau mijloacele fixe amortizabile sunt predate catre unitati specializate.”


Din punct de vedere al TVA, conform art.304 alin.(2) lit.a) din Codul fiscal coroborat cu pct.78. (10) lit.d) din Normele de aplicare, persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei deductibile in cazul  bunurilor distruse, pierdute sau furate, in conditiile in care aceste situatii sunt demonstrate sau confirmate in mod corespunzator in situatii cum ar fi, de exemplu, dar fara a se limita la acestea: bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate si pentru care se face dovada distrugerii.

Redam in continuare, prevederile de la pct 78 alin. (10)-(13) din Normele metodologice:

“(10) In sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei deductibile in cazul bunurilor de natura celor prevazute la alin. (1) distruse, pierdute sau furate, in conditiile in care aceste situatii sunt demonstrate sau confirmate in mod corespunzator, in situatii cum ar fi, de exemplu, urmatoarele, dar fara a se limita la acestea:

a) calamitatile naturale si cauzele de forta majora, demonstrate sau confirmate in mod corespunzator;

b) furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;

c) contractele de leasing financiar avand ca obiect bunuri mobile corporale, altele decat bunurile de capital, care se reziliaza, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator in termenul prevazut in contract, caz in care locatorul/finantatorul nu are obligatia sa efectueze ajustari ale taxei deduse daca face dovada ca a initiat si a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent daca la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de catre societatea de leasing;

d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate si pentru care se face dovada distrugerii;

e) pierderile tehnologice sau, dupa caz, alte consumuri proprii, caz in care persoana impozabila nu are obligatia ajustarii taxei in limitele stabilite potrivit legii ori, in lipsa acestora, in limitele stabilite de persoana impozabila in norma proprie de consum. In cazul depasirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajusteaza taxa aferenta depasirii acestora. Prin exceptie, in cazul societatilor de distributie a energiei electrice, nu se face ajustarea taxei pentru cantitatile de energie electrica consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, in lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei pentru fiecare societate de distributie a energiei electrice, care include si consumul propriu comercial;

f) perisabilitatile, in limitele stabilite prin lege.

(11) Situatiile mentionate la alin. (10) nu sunt exhaustive, in orice alta situatie in care persoana impozabila aduce suficiente dovezi ca bunurile sunt distruse, pierdute sau furate, nu are obligatia ajustarii taxei. De asemenea, situatiile mentionate la alin. (9) pot fi aplicate cumulativ, de exemplu, pentru un stoc de produse exista o pierdere datorata unor perisabilitati, dar stocul respectiv poate fi distrus ca urmare a degradarii calitative, ceea ce conduce la neajustarea taxei.

(12) Obligatia de a demonstra sau confirma in mod corespunzator ca bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, in sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, revine persoanei impozabile. In situatia in care organele de inspectie fiscala nu considera suficiente dovezile furnizate de persoana impozabila, acestea pot obliga persoana respectiva sa efectueze ajustarea taxei. Conform principiului proportionalitatii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decat ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel incat sarcina persoanei impozabile sa nu devina practic imposibila sau extrem de dificila.

(13) Ajustarea se efectueaza in functie de cota de taxa in vigoare la data achizitiei bunurilor/serviciilor prevazute la alin. (1). In situatia in care nu se poate determina cota de la data achizitiei se efectueaza ajustarea utilizand cota de taxa in vigoare la data la care intervine obligatia/dreptul de ajustare.”

 Prin urmare, efectuati inventarierea stocurilor, intocmiti o lista cu produsele deterioaate. In cazul in care bunurile sunt asigurate si obtineti despagubiri de la societate de asigurare sau detineti dovada distrugerii produselor (documente), cheltuielile si TVA sunt deductibile.

Dovada distrugerii consta in documente ce atesta stocul cantitativ-valoric al bunurilor degradate calitativ, expirate, respectiv listele de inventariere intocmite in conformitate cu OMFP 2861/2009, proces-verbal intocmit de comisia de inventariere cu privire la degradarea calitativa si propunerea de distrugere a bunurilor si proces-verbal intocmit cu ocazia distrugerii bunurilor, insotit de alte documente.