Acordare imprumut asociat de catre societate

Problema creditarii asociatilor de catre societatea este insa una foarte delicata – atat sub aspectul laturii penale cat si cel fiscal, care a cunoscut foarte multe interpretari.

In legislatie nu se specifica pe ce perioada, sau de cate ori se pot acorda astfel de credite.
In alta ordine de idei - referitor la dobanda - societatile comerciale, fiind persoane juridice cu scop lucrativ, aptitudinea acestora de a acorda imprumuturi este circumscrisa sferei de aplicare a principiului specialitatii capacitatii de folosinta a unei persoane juridice, principiu prevazut de Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.

Potrivit acestui principiu consacrat de art. 34 alin. 1 din Decretul 31/1954, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale in vederea efectuarii de acte de comert. Astfel, din punctul de vedere al scopului generic al unei societati comerciale, rezulta in mod cert ca aceasta nu are aptitudinea de a acorda imprumuturi fara dobanda deoarece acest tip de operatiune nu poate fi calificata ca fiind un act de comert. Cu alte cuvinte, societatile comerciale nu au aptitudinea legala de a face gratuitati.

Prin urmare, un eventual contrat de imprumut fara dobanda incheiat intre o societate comerciala in calitate de imprumutator si o terta persoana, in calitate de imprumutat, va fi lovit de nulitate absoluta, conform dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Decretul 31/1954, „orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”.

Nerespectarea acestei dispozitii atrage raspunderea materiala a actionarului vinovat pentru daunele produse societatii si, nu in ultimul rand, raspunderea penala conform dispozitiilor art. 272 alin. 1 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare.

Consecintele neobservarii prevederilor legale mai sus mentionate sunt dintre cele mai aspre.

Implicatiile fiscale ale unor astfel de operatiuni.

Acordarea de imprumuturi fara dobanda nu va putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucat confrom art. 11 alin. 1 din Codul Fiscal cu modificarile ulterioare, „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.

Prin urmare, organele de control fiscal vor avea deplina libertate de apreciere a situatiei fiscale reale si astfel nu vor lua in calcul existenta unei gratuitati din partea societatii, fiind total indreptatite sa solicite achitarea TVA si a sumei suplimentare privind impozitul pe profit, precum si a penalitatilor si dobanzilor aferente acestor sume, conform legislatiei in vigoare.

Fata de cele de mai sus, avand in vedere riscurile multiple pe care le poate genera o astfel de operatiune, recomandam:
- mentionarea in statut /act constitutiv faptul ca societatea poate imprumuta asociatul / adminstratorul pana la limita maxima a contravalorii in lei a sumei de 5.000 euro, cu dobanda la nivelul de referinta stabilit de BNR;
- acordarea sumei sa se faca in baza unui contract de creditare;