Distinctia dintre serviciu si redeventa ca sursa de impozite suplimentare pentru administratia fiscala

In contextul actual, in care administratia fiscala pare ca vaneaza orice slabiciune a contribuabililor fara a acorda nicio importanta obligatiilor de asistenta si indrumare, cu atat mai mult in acesta perioada efervescenta din punct de vedere legislativ se disting o serie de probleme de aplicabilitate concreta a reglementarilor legale.

Asa cum e bine stiut diferentele de interpretare se traduc print simtitoare diferente de impozit la bugetul cu tot cortegiul de consecinte costisitoare. Reglementarea insuficient de clara si lipsa unor semnale de atentionare in anumite zone de aplicare a Codului fiscal determina savarsirea unor erori in legatura cu situatii des intalnite in practica. Aceastea privesc operatiunile cu persoane nerezidente si este deseori generatoare de obligatii fiscale suplimentare in conditiile in care atat problematica tranzactiilor dintre persoane afiliate cat si impozitarea serviciilor prestate de nerezidenti fac obiectul unor analize atente in cadrul inspectiei fiscale.

Chiar daca de la 1 ianuarie 2016 veniturile din prestarea de servicii realizate de nerezidenti in afara teritoriului Romaniei care nu au natura consultantei si managementului nu mai sunt impozabile in Romania, raman deschise interpretarile asupra naturii operatiunilor care determina si tratamente fiscale diferite.

Concret, este vorba de distinctia dintre notiunea de serviciu si cea de redeventa ca operatiune generatoare de venit pentru un nerezident. Dificultatea de delimitare dintre cele doua se regaseste in special in cadrul distinctiei dintre un serviciu de consultanta si unul in urma caruia se transfera know-how. in vederea identificarii tratamentului fiscal aplicabil veniturilor platite nerezidentului este mai intai necesara analiza notiunii de redeventa in conformitate cu prevederile art. 223 alin. (1) lit. d) coroborate cu definitia notiunii de redeventa stabilita la art. 7 alin. (1) pct. 36 din Codul fiscal, urmand ca in baza prezentarii certificatului de rezidenta fiscala sa fie incidenta definitia cuprinsa in Conventia pentru evitarea dublei impuneri incheiata intre Romania si statul de rezidenta al beneficiarului de venit.

Potrivit art. 7 pct. 28 lit. c) - e) din Codul fiscal notiunea de redeventa cuprinde orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea ori dreptul de folosinta pentru orice brevet, inventie, inovatie, licenta, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, model, plan, schita, formula secreta sau procedeu de fabricatie ori software, orice echipament industrial, comercial sau stiintific, container, cablu, conducta, satelit, fibra optica sau tehnologii similare precum si orice know-how. Acesta din urma este definit la randul sau la pct. 17 ca fiind orice informatie cu privire la o experienta industriala, comerciala sau stiintifica care este necesara pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent si a carei dezvaluire catre alte persoane nu este permisa fara autorizatia persoanei care a furnizat aceasta informatie; in masura in care provine din experienta, know-how-ul reprezinta ceea ce un producator nu poate sti din simpla examinare a produsului si din simpla cunoastere a progresului tehnicii.

In sfera redeventelor sunt cuprinse si alte elemente cum sunt drepturile de autor, dreptul de a efectua inregistrari audio, video, respectiv spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau altele similare, si dreptul de a le transmite sau retransmite catre public, precum si drepturile referitoare la numele sau imaginea oricarei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoana fizica.

Acestea insa pot fi mai usor distinse de servicii.

Trebuie subliniat ca noul Cod fiscal aduce modificari definitiei redeventelor eliminand o serie de componente sau exceptand altele. Atrage atentia faptul ca nu vor mai fi considerate redevente platile pentru mijloace de transport sau pentru orice bun mobil, in schimb sunt adaugate platile pentru cabluri, conducte, sateliti, fibra optica sau tehnologii similare. De asemenea, cu titlu de noutate sunt exceptate platile pentru achizitionarea integrala a oricarei proprietati sau a oricarui drept de proprietate asupra tuturor elementelor mentionate in cadrul pct. 28 lit. a) – f), precum si platile pentru obtinerea drepturilor de distributie a unui produs sau serviciu, fara a da dreptul la reproducere. Se poate constata astfel o restrangere a definitiei redeventelor si o apropiere a acesteia catre cea utilizata in Conventiile pentru evitarea dublei impuneri.

Raportand insa definita notiunii de redeventa la natura veniturilor platite unui nerezident pentru servicii de consultanta sau servicii in general vor fi aplicabile prevederile art. 223 alin. (1) lit. i) respectiv lit. k) din Codul fiscal care precizeaza in mod expres faptul ca fac obiectul impunerii veniturile din servicii prestate in Romania si serviciile de consultanta in orice domeniu indiferent daca sunt prestate in Romania sau in strainatate.

Diferenta de tratament dintre serviciu si redeventa se manifesta in ceea ce priveste regimul de impunere, in special ca urmare a aplicarii Conventiei pentru evitarea dublei impuneri incheiate intre Romania si statul de rezidenta al prestatorului, incidenta doar in situatia in care platitorul de venituri va intra in posesia certificatului de rezidenta fiscala.

Intr-o astfel de ipoteza in locul obligatiei de retinere a impozitului de 16% vor fi aplicabile prevederile referitoare la regimul de impozitare al beneficiilor intreprinderii plasate in general in cadrul art. 7 din Conventii care exclud de la impunerea in Romania veniturile care nu sunt prestate pe teritoriul acesteia.

In acelasi timp insa, in situatia in care beneficiile intreprinderilor cuprind elemente de venit tratate separat in alte articole ale conventiei (redevente, comisioane,dobanzi) dispozitiile acelor articole nu sunt afectate de prevederile art. 7 ceea ce poate conduce la obligatia de retinere la sursa. in succesiune, va urma raportarea naturii venitului stabilit in contract cu definitia redeventelor cuprinsa in general la art. 12 din Conventie. Astfel, redeventele sunt definite ca remuneratiile de orice fel platite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra operelor literare, artistice sau stiintifice, inclusiv filmele cinematografice si inregistrarile pentru transmisii radiofonice si de televiziune, a brevetelor, a marcilor de fabrica sau de comert, a desenelor sau modelelor, a planurilor, a formulelor sau procedeelor secrete, ca si pentru folosirea sau concesionarea folosirii echipamentelor industriale, comerciale sau stiintifice si pentru informatii relative la experiente cu caracter industrial, comercial sau stiintific.

Fundamental in ambele analize este necesitatea de a face distinctia dintre know-how, descris in Conventie prin informatii relative la experiente cu caracter industrial, comercial sau stiintific si serviciile de consultanta. in vederea efectuarii distinctiei dintre cele doua consideram ca, pe langa definitia redeventei din Conventie vor trebui avute in vedere si definitiile cuprinse in legislatia interna. Pe langa defintia redeventei cuprinsa la art. 7 din Codul fiscal, Normele metodologice cuprind la pct. 2 emis in aplicarea art. 223 o analiza mai detaliata a notiunii aducand o serie de clarificari.

Sunt necesar de analizat si Comentariile referitoare la Conventia Model OECD cu privire la acest aspect, incercand totdata o studiere detaliata a continutului contractului si o raportare a acestuia la elementele distinctive dintre serviciu si know-how. Sintetic, know-how-ul cuprinde toate informatiile tehnice nedivulgate, capabile a fi patentate sau nu, care sunt necesare pentru reproducerea industriala a produsului sau procesului, direct sau in aceleasi conditii, ceea ce un producator nu poate sti numai din examinarea produsului si din cunostinta pur si simpla a progresului tehnicii. in contracul de know-how una din parti accepta sa impartaseasca celeilalte, astfel incat cea din urma sa le poata folosi in interesul sau, cunostintele si experienta sa ramand nedezvaluite publicului.

In cazul in care venitul nu are natura redeventei vor fi incidente prevederile art. 7 paragraful 1 din Conventie astfel incat acesta va face obiectul impunerii exclusive in statul de rezidenta al prestatorului si nu in Romania.

Organele de inspectie fiscala urmaresc cu atentie toate operatiunile cu persoane nerezidente de natura serviciilor indiferent ca sunt de consultanta sau de alta natura cautand indeplinirea conditiilor pentru ca aceste venituri sa fie plasate in sfera redeventelor cu scopul de a stabili diferente de impozit pe veniturile nerezidentilor. Riscurile sunt mari pentru platitorul de venit deoarece in cele mai multe cazuri nerezidentul prestator este lipsit de interes in ceea ce priveste impozitele retinute in Romania urmarind doar veniturile nete ceea ce in cazul includerii unei clauze privind incasarea sumelor nete va duce la inaplicabilitatea Conventiei.

Iata doar una dintre analizele de detaliu pe care profesionistii din domeniu trebuie sa le realizeze pentru a asigura protectia societatilor fata de ochiul vigilent al administratiei fiscale care vaneaza cu din ce in ce mai multa atentie orice pas gresit.

Sursa: www.contabilul.ro