Cazare fara documente. Cheltuiala deductibila

Raspuns: Potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) din HG 1860/2006 cu completarile si modificarile ulterioare:

- persoana trimisa in delegare intr-o localitate situata la o distanta mai mare de 50 km de localitatea in care isi are locul permanent de munca si in care nu se poate inapoia la sfarsitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative, in cazul cazarii in structurile de primire turistice, pentru o camera cu pat individual sau, in cazul in care unitatea nu dispune de o astfel de camera, pentru o camera cu doua paturi, a caror clasificare este de maximum 3 stele sau flori."
- in cazul in care cazarea s-a facut intr-o structura de primire turistica de confort superior celei de 3 stele, se deconteaza numai 50% din tariful de cazare perceput.

In structurile de primire turistice se includ: hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, campinguri, sate de vacante, pensiuni, popasuri turistice, spatii de campare organizate in gospodariile populatiei destinate prin constructie cazarii potrivit prevederilor art 27 din acelasi act normativ.

In situatia in care personalul aflat in delegare nu se cazeaza in conditiile prevazute la art. 26, cheltuielile de cazare se compenseaza prin plata, pentru fiecare noapte, a sumei de 30 lei potrivit art 28.

Astfel, in situatia in care personalul nu se cazeaza, cheltuielile de cazare se compenseaza prin plata, pentru fiecare noapte, a sumei de 30 lei pe baza de declaratie pe proprie raspundere a salariatului respectiv. De recomandat ca aceste prevederi sa fie stipulate in Regulamentul intern/ Contractul colectiv de munca al salariatilor/contractul individual de munca.
Cheltuiala cu cazarea este deductibila fiscal in baza Ordinulului de deplasare si a documentelor justificative care se ataseaza la acesta, bineinteles daca aceasta cheltuiala se justifica in scopul realizarii de venituri impozabile potrivit art 21 alin (1) din Codul fiscal.
2)
Potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil. Astfel, unul dintre drepturile stabilite de lege de care beneficiaza salariatii delegati este dreptul la plata unei indemnizatii de delegare.

Potrivit prevederilor art. 9-11 din HG 1860/2006, indemnizatia de delegare si de detasare se acorda in urmatoarele contitii:
- persoana aflata in delegare sau detasare intr-o localitate situata la o distanta mai mare de 5 km de localitatea in care isi are locul permanent de munca primeste o indemnizatie zilnica de delegare sau de detasare de 13 lei, indiferent de functia pe care o indeplineste si de autoritatea sau institutia publica in care isi desfasoara activitatea.
-numarul zilelor calendaristice in care persoana se afla in delegare sau detasare se socoteste de la data si ora plecarii pana la data si ora inapoierii mijlocului de transport din si in localitatea unde isi are locul permanent de munca, considerandu-se fiecare 24 de ore cate o zi de delegare sau detasare.
- pentru delegarea cu o durata de o singura zi, precum si pentru ultima zi, in cazul delegarii de mai multe zile, indemnizatia se acorda numai daca durata delegarii este de cel putin 12 ore.

Potrivit prevederilor art. 2 din HG 1860/2006, pentru salariatii din cadrul companiilor nationale, societatilor comerciale si regiilor autonome la care drepturile salariale se acorda prin negociere, drepturile banesti pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasarii in cadrul localitatii, in interesul serviciului, se acorda in conditiile prevazute in contractele colective sau individuale de munca.
In situatia in care delegarea este de o singura zi, salariatul are dreptul la indemnizatie conform legii, daca durata delegarii este de cel putin 12 ore.
Daca prin contractul individual de munca negociati aceste drepturi, atunci ce depaseste 8 ore, se considera munca suplimentara potrivit prevederilor legale astfel: potrivit prevederilor art. 112 alin 1) din Codul muncii, pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

Potrivit prevederilor art. 120 alin (1) si alin ( 2) munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara.
Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.
Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila, in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.